Infecţiile căilor respiratorii superioare (IACRS) sunt afecţiuni caracterizate prin reacţie inflamatorie acută ce cuprinde simultan sau secvenţial segmente superioare ale căilor prin care circulă aerul spre plămâni: nasul-rinita, gât-faringita, amigdalita, sinusuri-sinuzita, urechea medie-otita).

Uneori infecţia se poate extinde spre căile respiratorii inferioare: laringe, trahee, bronhii, plămâni.

In producerea lor întâlnim factori determinanti şi factori favorizanţi.

Factorii determinanti sunt agentii patogeni (virusuri si bacterii), peste 80% din  IACRS fiind de etiologie virală şi imunitatea care se refera la capacitatea naturala a organismului de a se apara. Ea difera de la o persoana la alta. Asa se explica de ce într-o colectivitate nu se îmbolnăvesc toţi membrii când apare o boală infecto-contagioasă.

90% din IACRS beneficiază de fitoterapie. Tratamentul fitoterapeutic vizează eliminarea agenţilor cauzatori (bacterii, virusuri), reducerea reacţiilor inflamatorii care apar la nivelul mucoaselor datorită invaziei microbiene, şi care generează ulterior simptomele specifice, activarea mecanismelor naturale de apărare ale organismului, şi eliminarea simptomelor.

Utilizarea antibioticelor, ca automedicaţie, de la primele semne de durere în gât este o atitudine greşită, deşi foarte frecvent întâlnită la noi. Antibioticele au rolul de a distruge bacteriile din organism şi nu virusurile care determină apariţia majorităţii IACRS, aşadar nu sunt eficiente în viroze, şi trebuie luate doar la recomandarea medicului. Este îngrijorător astăzi că utilizarea fără discernământ a antibioticelor de sinteză a condus la apariţia de multiple efecte secundare şi la dezvoltarea de germeni rezistenţi, care nu mai răspund la medicamentele clasice.

Plantele medicinale s-au dovedit însă a fi o alternativă eficientă la tratamentul cu antibiotice.

Există numeroase argumente care pledează pentru utilizarea plantelor medicinale şi a uleiurilor esenţiale în practica medicală curentă.

*Există o bună biocompatibilitate între uleiurile esenţiale şi organismul uman, aspect care nu apare şi în cazul antibioticelor de sinteză.

*Spre deosebire de antibioticele chimice, uleiurile esenţiale extrase din plante nu produc efecte secundare (dacă sunt administrate corect). S-a constatat că antibioticele de sinteză folosite abuziv şi fără discernământ conduc la apariţia unor tulpini de germeni cu rezistenţă multiplă, la distrugerea microflorei intestinale şi apariţia candidozelor, la lezarea mucoasei gastrice cu formarea ulcerelor şi gastritelor, la apariţia unor efecte toxice la nivelul ficatului si rinichilor. Unele pot afecta nervul acustic, ducând la surzenie. În ultimii anii sunt tot mai multe persoane alergice la antibioticele clasice sau cu intoleranţă faţă de acestea.

Din cele 3000 de uleiuri volatile cunoscute, numeroase posedă proprietăți antibacteriene, antifungice și antivirale. Activitatea antibacteriană a uleiurilor volatile este corelată cu conținutul în compuși fenolici. Uleiurile volatile ce conțin fenoli (carvacrol, eugenol, timol) ca și componenți majoritari au cea mai înaltă activitate antibacteriană. Astfel uleiul volatil de cimbru și de cuișoare sunt considerate  uleiuri esenţiale cu acţiune antibacteriana foarte puternică.

Gama Biomicin – remedii naturale din uleiuri esenţiale cu acţiune antibacteriană, antivirală, antifungic  şi antiinflamatoare, eficiente în tratamentul infecţiilor respiratorii, digestive şi urogenitale.